Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Împăraţi 2 Bible Online

1 Împăraţi 2 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Împăraţi 2

¹David se apropia de clipa morţii, şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicînd:

²„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te, şi fii om!

³Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblînd în căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărîrile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce,

⁴şi pentruca Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe cari le-a rostit pentru mine: «Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblînd cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.»

⁵Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorît; a vărsat în timp de pace sînge de război, şi a pus sîngele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare.

⁶Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în locuinţa morţilor.

⁷Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să mănînce la masă cu tine; căci tot aşa s’au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi înainte, cînd fugeam de fratele tău Absalom.

⁸Iată că ai lîngă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua cînd mă duceam la Mahanaim. Dar s’a pogorît înaintea mea la Iordan, şi i-am jurat pe Domnul, zicînd: «Nu te voi omorî cu sabia.»

⁹Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept, şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însîngeraţi în locuinţa morţilor.“

¹⁰David a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David.

¹¹Vremea cît a împărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani.

¹²Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi împărăţia lui s’a întărit foarte mult.

¹³Adonia, fiul Haghitei, s’a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gînduri pacinice?“ El a răspuns: „Da.“

¹⁴Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.“ Ea a zis:„Vorbeşte!“

¹⁵Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea, şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împăraţia s’a întors, şi a căzut fratelui meu, pentrucă Domnul i-a dat-o.

¹⁶Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!“ Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!“

¹⁷Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.“

¹⁸Bat-Şeba a zis: „Bine! voi vorbi împăratului pentru tine.“

¹⁹Bat-Şeba s’a dus la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s’a sculat s’o întîmpine, s’a închinat înaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.

²⁰Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!“ Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.“

²¹Ea a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.“

²²Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentruce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el – căci este fratele meu mai mare decît mine – pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.“

²³Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!

²⁴Acum, viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!“

²⁵Şi împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.

²⁶Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.

²⁷Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

²⁸Vestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s’a apucat de coarnele altarului.

²⁹Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicîndu-i: „Du-te şi loveşte-l!“

³⁰Benaia a ajuns la cortului Domnului, şi a zis lui Ioab: „Ieşi! căci aşa porunceşte împăratul.“Dar el a răspuns: „Nu! vreau să mor aici.“ Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicînd: „Aşa a vorbit Ioab, şi aşa mi-a răspuns“.

³¹Împăratul a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, loveşte-l, şi îngroapă-l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sîngele pe care l-a vărsat Ioab fără temei.

³²Domnul va face ca sîngele lui să cadă asupra capului lui, pentrucă a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decît el, şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.

³³Sîngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, sămînţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.“

³⁴Benaia, fiul lui Iehoiada, s’a suit, a lovit pe Ioab, şi l-a omorît. El a fost îngropat în casa lui, în pustie.

³⁵Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.

³⁶Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea, şi să nu ieşi din ea ca să te duci într’o parte sau alta.

³⁷Să ştii bine că în ziua cînd vei ieşi şi vei trece pîrîul Chedron, vei muri. Atunci sîngele tău va cădea asupra capului tău.

³⁸Şimei a răspuns împăratului: „Bine! robul tău va face cum spune domnul meu, împăratul.“ Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim.

³⁹După trei ani, s’a întîmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei, zicînd: „Iată că slujitorii tăi sînt la Gat.“

⁴⁰Şimei s’a sculat, a pus şaua pe măgar, şi s’a dus la Gat la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s’a dus, şi şi-a adus înapoi slujitorii din Gat.

⁴¹Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s’a întors.

⁴²Împăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotărît: «Să ştii că vei muri în ziua cînd vei ieşi să te duci într’o parte sau alta?» Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! am înţeles?»

⁴³Pentru ce atunci n’ai ascultat de jurămîntul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?“

⁴⁴Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău.

⁴⁵Dar împăratul Solomon va fi binecuvîntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.“

⁴⁶Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit.Astfel, împărăţia s’a întărit în mînile lui Solomon.