Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Împăraţi 22 Bible Online

1 Împăraţi 22 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Împăraţi 22

¹Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel.

²În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a pogorît la împăratul lui Israel.

³Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mînile împăratului Siriei.“

⁴Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?“ Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.“

⁵Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“

⁶Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă las?“ Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“

⁷Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?“

⁸Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!“

⁹Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi a zis: „Trimete şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.“

¹⁰Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul dela intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.

¹¹Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fer, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“

¹²Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“

¹³Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că proorocii, într’un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvîntul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!“

¹⁴Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.“

¹⁵Cînd a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?“ El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mînile împăratului.“

¹⁶Şi împăratul i-a zis: „De cîteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“

¹⁷Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi cari n’au păstor. Şi Domnul zice: «Oamenii aceştia n’au stăpîn; să se întoarcă fiecare acasă în pace.“

¹⁸Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?“

¹⁹Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui.

²⁰Şi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?» Şi au răspuns unul într’un fel, altul într’altul.

²¹Şi un duh a venit şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: «Eu îl voi amăgi.»

²²Domnul i-a zis: «Cum?» «Voi ieşi», a răspuns el, «şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!“

²³Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sînt de faţă. Dar Domnul a hotărît lucruri rele împotriva ta.“

²⁴Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?“

²⁵Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.“

²⁶Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,

²⁷şi să le spui: «Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pînea şi cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace.“

²⁸Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n’a vorbit prin mine.“ Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.“

²⁹Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot din Galaad.

³⁰Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.“ Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la luptă.

³¹Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carălor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.“

³²Cînd au zărit căpeteniile carălor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.“ Şi s’au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt.

³³Căpeteniile carălor, văzînd că nu este împăratul lui Israel, s’au depărtat de el.

³⁴Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt greu rănit.“

³⁵Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa Sirienilor, şi seara a murit. Sîngele a curs din rană în lăuntrul carului.

³⁶La apusul soarelui, s’a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,

³⁷căci a murit împăratul.“ S’au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria.

³⁸Cînd au spălat carul în iazul Samariei, cînii au lins sîngele lui Ahab, şi curvele s’au scăldat în el, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul.

³⁹Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o, şi toate cetăţile pe cari le-a zidit, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

⁴⁰Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

⁴¹Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

⁴²Iosafat era de treizeci şi cinci de ani cînd s’a făcut împărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi.

⁴³El a umblat în toată calea tatălui său Asa, şi nu s’a abătut deloc dela ea, făcînd ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile n’au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

⁴⁴Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.

⁴⁵Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

⁴⁶El a scos din ţară pe sodomiţii cari mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.

⁴⁷În Edom nu era împărat pe atunci: cîrmuia un dregător.

⁴⁸Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s’au dus, căci corăbiile s’au sfărîmat la Eţion-Gheber.

⁴⁹Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?“ Dar Iosafat n’a voit.

⁵⁰Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.

⁵¹Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.

⁵²El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

⁵³A slujit lui Baal şi s’a închinat înaintea lui, şi a mîniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.