Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Împăraţi 3 Bible Online

1 Împăraţi 3 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Împăraţi 3

¹Solomon s’a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, pînă şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

²Poporul nu aducea jertfe decît pe înălţimi, căci pînă pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

³Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.

⁴Împăratul s’a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

⁵La Gabaon, Domnul S’a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.“

⁶Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentrucă umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bună voinţă, şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

⁷Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.

⁸Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

⁹Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!“

¹⁰Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

¹¹Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

¹²voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n’a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

¹³Mai mult, îţi voi da şi ce n’ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

¹⁴Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.“

¹⁵Solomon s’a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s’a întors la Ierusalim, şi s’a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

¹⁶Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s’au înfăţişat înaintea lui.

¹⁷Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă.

¹⁸După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.

¹⁹Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.

²⁰Ea s’a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.

²¹Dimineaţa, m’am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M’am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.“

²²Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

²³Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Şi cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“

²⁴Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.“ Au adus o sabie înaintea împăratului.

²⁵Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.“

²⁶Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!“

²⁷Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis: „Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu-l omorîţi. Ea este mama lui.“

²⁸Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s’au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.