Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 2 Împăraţi 6 Bible Online

2 Împăraţi 6 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

2 Împăraţi 6

¹Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.

²Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: „Duceţi-vă.“

³Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: „Voi merge!“

⁴A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.

⁵Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!“

⁶Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.

⁷Apoi a zis: „Ridică-l!“ Şi a întins mîna, şi l-a luat.

⁸Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într’un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“

⁹Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunşi Sirienii.“

¹⁰Şi împăratul lui Israel a trimes nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.

¹¹Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?“

¹²Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rosteşti în odaia ta de culcare.“

¹³Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.“

¹⁴A trimes acolo cai, cară şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.

¹⁵Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi cară. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“

¹⁶El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.“

¹⁷Elisei s’a rugat, şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei.

¹⁸Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.

¹⁹Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.“ Şi i-a dus la Samaria.

²⁰Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.

²¹Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“

²²„Să nu-i măcelăreşti“, a răspuns Elisei. „Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe cari îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîne şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“

²³Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s’au mai întors pe ţinutul lui Israel.

²⁴După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s’a suit şi a împresurat Samaria.

²⁵În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.

²⁶Şi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“

²⁷El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?“

²⁸Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis:«Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, şi mîne vom mînca pe fiul meu.»

²⁹Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: «Dă pe fiul tău să-l mîncăm.» Dar ea a ascuns pe fiul ei.“

³⁰Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup.

³¹Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!“

³²Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?“

³³Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?“