Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Cronici 17 Bible Online

1 Cronici 17 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Cronici 17

¹Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“

²Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“

³În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:

⁴„Du-te şi spune robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.

⁵Căci Eu n’am locuit într’o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.

⁶Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentruce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»

⁷Acum să spui robului Meu David: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat dela păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;

⁸am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt:

⁹am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie turburat, pentruca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte

¹⁰şi pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.

¹¹Cînd ţi se vor împlini zilele, şi cînd te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămînţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.

¹²El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.

¹³Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea dela el, cum am îndepărtat-o dela cel dinaintea ta.

¹⁴Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.“

¹⁵Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

¹⁶Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?

¹⁷Şi atîta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!

¹⁸Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.

¹⁹Doamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.

²⁰Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

²¹Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvîrşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?

²²Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

²³Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămînă în veac, şi fă după cuvîntul Tău!

²⁴Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: «Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!

²⁵Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.

²⁶Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.

²⁷Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru vecinicie!“