Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Exodul 14 Bible Online

Exodul 14 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Exodul 14

¹Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

²„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.

³Faraon va zice despre copiii lui Israel: «S’au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.»

⁴Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sînt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut aşa.

⁵S’a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s’a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“

⁶Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.

⁷A luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.

⁸Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

⁹Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

¹⁰Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s’au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

¹¹Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

¹²Nu-ţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“

¹³Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

¹⁴Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“

¹⁵Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

¹⁶Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

¹⁷Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

¹⁸Şi vor şti Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.“

¹⁹Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

²⁰El s’a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s’au apropiat una de alta.

²¹Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr’un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s’au despărţit în două.

²²Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.

²³Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

²⁴În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S’a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.

²⁵A scos roatele carălor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“

²⁶Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.“

²⁷Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi-a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

²⁸Apele s’au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n’a scăpat.

²⁹Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.

³⁰În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

³¹Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s’a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.