Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Exodul 32 Bible Online

Exodul 32 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Exodul 32

¹Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s’a strîns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut.“

²Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“

³Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.

⁴El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“

⁵Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: „Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“

⁶A doua zi, s’au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s’au sculat să joace.

⁷Domnul a zis lui Moise:„Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s’a stricat.

⁸Foarte curînd s’au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!“

⁹Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.

¹⁰Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“

¹¹Moise s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mînă tare?

¹²Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pămîntului?»Întoarce-Te din iuţeala mîniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.

¹³Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuţi: «Voi înmulţi sămînţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpîni în veac.“

¹⁴Şi Domnul S’a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

¹⁵Moise s’a întors şi s’a pogorît de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Tablele erau scrise pe amîndouă părţile, pe o parte şi pe alta.

¹⁶Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

¹⁷Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!“

¹⁸Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cîntă!“

¹⁹Şi, pe cînd se apropia de tabără,a văzut viţelul şi jocurile. Moise s’a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.

²⁰A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s’o bea.

²¹Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atît de mare?“

²²Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

²³Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s’a făcut!»

²⁴Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.“

²⁵Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –

²⁶s’a aşezat la uşa taberii, şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi toţi copiii lui Levi s’au strîns la el.

²⁷El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.“

²⁸Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

²⁹Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentruca binecuvîntarea Lui să vină astăzi peste voi!“

³⁰A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.“

³¹Moise s’a întors la Domnul, şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.

³²Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“

³³Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

³⁴Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!“

³⁵Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.