Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Exodul 4 Bible Online

Exodul 4 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Exodul 4

¹Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n’au să mă creadă, nici n’au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ţi s’a arătat Domnul!»

²Domnul i-a zis: «Ce ai în mînă?» El a răspuns: «Un toiag.»

³Domnul a zis: «Aruncă-l la pămînt.» El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s’a prefăcut într’un şarpe. Moise fugea de el.

⁴Domnul a zis lui Moise: «Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.» El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s’a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui.

⁵«Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ţi s’a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»

⁶Domnul i-a mai zis: «Bagă-ţi mîna în sîn.» El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

⁷Domnul a zis: «Bagă-ţi din nou mîna în sîn.» El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăş cum era carnea lui.

⁸«Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

⁹Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s’o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“

¹⁰Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.“

¹¹Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

¹²Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“

¹³Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“

¹⁴Atunci Domnul S’a mîniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.

¹⁵Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

¹⁶El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.

¹⁷Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“

¹⁸Moise a plecat; şi, cînd s’a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“

¹⁹Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“

²⁰Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s’a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.

²¹Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.

²²Tu vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.

²³Îţi spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“

²⁴În timpul călătoriei, într’un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.

²⁵Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.“

²⁶Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.

²⁷Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

²⁸Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.

²⁹Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.

³⁰Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

³¹Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s’au plecat şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.