Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Exodul 9 Bible Online

Exodul 9 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Exodul 9

¹Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

²Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,

³iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

⁴Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“

⁵Domnul a hotărît vremea, şi a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în ţară.“

⁶Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

⁷Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, şi n’a lăsat pe popor să plece.

⁸Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mînile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s’o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.

⁹Ea se va preface într’o ţărînă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.“

¹⁰Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s’au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.

¹¹Vrăjitorii nu s’au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.“

¹²Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n’a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

¹³Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

¹⁴Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul.

¹⁵Dacă Mi-aş fi întins mîna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămînt.

¹⁶Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.

¹⁷Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,

¹⁸iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n’a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi.

¹⁹Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; şi vor peri.“

²⁰Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s’au temut de Cuvîntul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.

²¹Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp.

²²Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cîmp în ţara Egiptului!“

²³Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

²⁴A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.

²⁵Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.

²⁶Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n’a bătut piatra,

²⁷Faraon a trimes să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu sîntem vinovaţi.

²⁸Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.“

²⁹Moise i-a zis: „Cînd voi eşi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămîntul!

³⁰Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.“

³¹Inul şi orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

³²grîul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.

³³Moise a plecat dela Faraon, şi a eşit afară din cetate; şi-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n’a mai căzut ploaia pe pămînt.

³⁴Faraon, văzînd că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n’a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

³⁵Lui Faraon i s’a împietrit inima şi n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.