Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Iov 29 Bible Online

Iov 29 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Iov 29

¹Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

²„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

³cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

⁴Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

⁵cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

⁶cînd mi se scăldau paşii în smîntînă,şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

⁷Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii,şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

⁸tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

⁹Mai marii îşi opriau cuvîntările,şi îşi puneau mîna la gură.

¹⁰Glasul căpeteniilor tăcea,şi li se lipea limba de cerul gurii.

¹¹Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.

¹²Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,şi pe orfanul lipsit de sprijin.

¹³Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.

¹⁴Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta şi turban.

¹⁵Orbului îi eram ochi,şi şchiopului picior.

¹⁶Celor nenorociţi le eram tată,şi cercetam pricina celui necunoscut.

¹⁷Rupeam falca celui nedrept,şi-i smulgeam prada din dinţi.

¹⁸Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

¹⁹Apa va pătrunde în rădăcinile mele,roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

²⁰Slava mea va înverzi neîncetat,şi arcul îmi va întineri în mînă.»

²¹Oamenii mă ascultau şi aşteptau,tăceau înaintea sfaturilor mele.

²²După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea,şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

²³Mă aşteptau ca pe ploaie,căscau gura ca după ploaia de primăvară.

²⁴Cînd li se muia inima, le zîmbeam.şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

²⁵Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor;eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri,ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.