Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Iov 30 Bible Online

Iov 30 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Iov 30

¹Şi acum! … Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cînii turmei mele.

²Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor,cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

³Sfrijiţi de sărăcie şi foame,fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

⁴Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei,şi n’au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

⁵Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor,strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

⁶Locuiesc în văi îngrozitoare,în peşterile pămîntului şi în stînci.

⁷Urlă printre stufişuri,şi se adună supt mărăcini.

⁸Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, –sînt izgoniţi din ţară.

⁹Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor,am ajuns de batjocura lor.

¹⁰Mă urăsc, mă ocolesc,mă scuipă în faţă.

¹¹Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,nu mai au niciun frîu înaintea mea.

¹²Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea,şi îmi împing picioarele,şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

¹³Îmi nimicesc cărareaşi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

¹⁴Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine,se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

¹⁵Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.

¹⁶Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine,şi m’au apucat zilele suferinţei.

¹⁷Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.

¹⁸De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa,mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

¹⁹Dumnezeu m’a aruncat în noroi,şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

²⁰Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi;stau în picioare, şi nu mă vezi.

²¹Eşti fără milă împotriva mea,lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

²²Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt,şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

²³Căci ştiu că mă duci la moarte,în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

²⁴Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile?Cel în nenorocire nu cere ajutor?

²⁵Nu plîngeam eu pe cel amărît?N’avea inima mea milă de cel lipsit?

²⁶Mă aşteptam la fericire,şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine;trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

²⁷Îmi ferb măruntaiele fără încetare,m’au apucat zilele de durere.

²⁸Umblu înegrit, dar nu de soare.Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii,tovarăş cu struţii.

³⁰Pielea mi se înegreşte şi cade,iar oasele îmi ard şi se usucă.

³¹Arfa mea s’a prefăcut în instrument de jale,şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.