Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Iov 41 Bible Online

Iov 41 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Iov 41

¹Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa?Sau să-i legi limba cu o funie?

²Îi vei putea petrece papura prin nări?Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?

³Îţi va face el multe rugăminţi?Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Va face el un legămînt cu tine.ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

⁶Fac pescarii negoţ cu el?Îl împart ei între negustori?

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe,şi capul cu căngi?

⁸Ridică-ţi numai mîna împotriva lui,şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

⁹Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:numai să-l vezi, şi cazi la pămînt!

¹⁰Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte.Cine Mi s’ar împotrivi în faţă?

¹¹Cui sînt dator, ca să-i plătesc?Supt cer totul este al Meu.

¹²Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui,şi de frumuseţea întocmirii lui.

¹³Cine-i va putea ridica veşmîntul?Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui?Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

¹⁵Scuturile {Sau Solzii} lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr’o pecete;

¹⁶se ţin unul de altul,şi nici aerul n’ar putea trece printre ele.

¹⁷Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează,se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina;ochii lui sînt ca geana zorilor.

¹⁹Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

²⁰Din nările lui iese fum,ca dintr’un vas care fierbe, ca dintr’o căldare fierbinte.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii,şi gura lui aruncă flacări.

²²Tăria lui stă în grumaz,şi înaintea lui sare groaza.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,ca turnate pe el, neclintite.

²⁴Inima lui este tare ca piatra,tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

²⁵Cînd se scoală el, tremură vitejii,şi spaima îi pune pe fugă.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia;căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Pentru el ferul este ca paiul,arama, ca lemnul putred.

²⁸Săgeata nu-l pune pe fugă,pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

²⁹Nu vede în ghioagă decît un fir de pai,şi rîde la şuieratul săgeţilor.

³⁰Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi:ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan,şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²În urmă el lasă o cărare luminoasă;şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

³³Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn;este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,este împăratul celor mai mîndre dobitoace.“