Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Iov 6 Bible Online

Iov 6 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Iov 6

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea,şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

³ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic m’au străpuns,sufletul meu le suge otrava,şi groaza Domnului bagă fiori în mine!

⁵Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă?Mugeşte boul cînd are de mîncare?

⁶Poţi mînca ce-i fără gust şi fără sare?Are vreun gust albuşul unui ou?

⁷Orice lucru de care aş vrea să nu m’ating,acela-i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

⁸O, de mi s’ar asculta dorinţa,şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁹De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

¹⁰Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt.

¹¹La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă?

¹³Nu sînt eu lipsit de ajutor,şi n’a fugit mîntuirea de mine?

¹⁴Cel ce sufere are drept la mila prietenului,chiar dacă părăseşte frica de Cel A tot puternic.

¹⁵Fraţii mei s’au arătat înşelători ca un pîrîu,ca albia pîraielor cari trec.

¹⁶Un sloi le turbură cursul,zăpada se îngrămădeşte pe ele;

¹⁷vine arşiţa vremii şi seacă,vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor,se cufundă în pustie, şi pier.

¹⁹Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele,călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

²⁰Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor,rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

²¹Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine.Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

²²V’am zis eu oare: «Daţi-mi ceva,cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²³scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?»

²⁴Învăţaţi-mă, şi voi tăcea;faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁵O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului!Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis,şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan,prigoniţi pe prietenul vostru.

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog!Doar nu voi minţi în faţă!

²⁹Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi;întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea,şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?