Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Psalmii 18 Bible Online

Psalmii 18 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Psalmii 18

¹„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

²Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

³Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

⁵mă înfăşuraseră legăturile mormîntului,şi mă prinseseră laţurile morţii.

⁶Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,şi am strigat către Dumnezeul meu:din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

⁷Atunci s’a sguduit pămîntul şi s’a cutremurat,temeliile munţilor s’au mişcat,şi s’au clătinat, pentru că El se mîniase.

⁸Din nările Lui se ridica fum,şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

⁹A plecat cerurile, şi S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

¹⁰Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

¹¹Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

¹²Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori,cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

¹³Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină şi cărbuni de foc.

¹⁴A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

¹⁵Atunci s’a văzut albia apelor,şi s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶El Şi-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;

¹⁷m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹El m’a scos la loc larg,şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

²⁰Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,mi-a răsplătit după curăţia mînilor mele:

²¹căci am păzit căile Domnului,şi n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,şi nu m’am depărtat dela legile Lui.

²³Am fost fără vină faţă de El,şi m’am păzit de fărădelegea mea.

²⁴Deaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

²⁵Cu cel bun Tu Te arăţi bun,cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

²⁶cu cel curat Te arăţi curat,şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

²⁷Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte,şi smereşti privirile trufaşe.

²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

³¹Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³²Dumnezeu mă încinge cu putere,şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,şi mă aşează pe înălţimile mele {Cetăţuile de pe munţi}.

³⁴El îmi deprinde mînile la luptă,aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

³⁵Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,dreapta Ta mă sprijineşte,şi îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Tu lărgeşti drumul supt paşii mei,şi nu-mi alunecă glesnele.

³⁷Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung,şi nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.

³⁸Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:ei cad supt picioarele mele.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă,şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

⁴⁰Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

⁴²Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

⁴³Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;un popor, pe care nu-l cunoaşteam, îmi este supus.

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,fiii străinului mă linguşesc.

⁴⁵Fiilor străinului li se moaie inima de mine,şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

⁴⁶Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu,care îmi supune popoarele,

⁴⁸şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei,mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰El dă mari izbăviri împăratului Său,şi dă îndurare unsului Său:lui David, şi seminţei lui, pe vecie.