Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Eclesiastul 10 Bible Online

Eclesiastul 10 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Eclesiastul 10

¹Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

²Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

³Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

⁴Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

⁵Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:

⁶nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

⁷Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.

⁸Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.

⁹Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

¹⁰Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

¹¹Cînd muşcă şarpele, fiindcă n’a fost vrăjit, vrăjitorul n’are niciun cîştig din meşteşugul lui.

¹²Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

¹³Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

¹⁴Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?

¹⁵Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

¹⁶Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!

¹⁷Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

¹⁸Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

¹⁹Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

²⁰Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.