Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 10 Bible Online

Isaia 10 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 10

¹Vai de cei ce rostesc hotărîri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte,

²ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!

³„Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?“

⁴Unii vor fi îngenunchiaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potoleşte, şi mîna Lui tot întinsă este.

⁵„Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele!

⁶I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze şi să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe.

⁷Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndeşte decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada.

⁸Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîţia împăraţi?»

⁹«Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?»«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?»

¹⁰«După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim şi în Samaria),

¹¹cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?.“

¹²Dar, dupăce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe,

¹³căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jăfuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;

¹⁴am pus mîna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strîng nişte ouă părăsite, aşa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mişcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. –

¹⁵«Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea?» «Sau se mîndreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mînuieşte?» «Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“

¹⁶De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc.

¹⁷Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într’o zi.

¹⁸Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin.

¹⁹Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.

²⁰În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfîntul lui Israel.

²¹O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

²²Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuş numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă, făcînd să se reverse dreptatea.

²³Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărîtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.

²⁴Totuş, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.

²⁵Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.“

²⁶Domnul oştirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt.

²⁷În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.

²⁸El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalîcul la Micmaş.

²⁹Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

³⁰„Ridică-ţi glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“

³¹Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.

³²Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mîna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

³³Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sînt tăiaţi, cei mai înalţi sînt doborîţi.

³⁴Dă jos cu fierul crîngul pădurii, şi Libanul cade supt mîna Celui Puternic.