Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 24 Bible Online

Isaia 24 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 24

¹Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

²cum se întîmplă preotului se întîmplă şi poporului, stăpînului ca şi slugii, stăpînei ca şi slujnicei, vînzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.

³Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărît aşa.

⁴Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniţi şi tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere,

⁵căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămîntul cel vecinic!

⁶De aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.

⁷Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.

⁸A încetat desfătarea timpanelor, s’a sfîrşit veselia gălăgiosă, s’a dus bucuria arfei.

⁹Nu se mai cîntă cînd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.

¹⁰Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele.

¹¹Pe uliţe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară.

¹²Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărîmate.

¹³Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

¹⁴Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

¹⁵„Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“

¹⁶Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverşunează la jaf.

¹⁷Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!

¹⁸Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămîntului!

¹⁹Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă,

²⁰pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică.

²¹În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.

²²Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într’o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi

²³Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va împărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrînilor Lui.