Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 26 Bible Online

Isaia 26 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 26

¹În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri şi întăritură.

²Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.

³Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

⁴Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.

⁵El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît-o la pămînt, şi a aruncat-o în ţărînă.

⁶Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt paşii celor obijduiţi.

⁷Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.

⁸De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.

⁹Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

¹⁰Dacă ierţi pe cel rău, el totuş nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.

¹¹Doamne, mîna Ta este puternică: ei n’o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.

¹²Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

¹³Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpîni afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm.

¹⁴Ceice sînt morţi acum nu vor mai trăi, sînt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.

¹⁵Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării.

¹⁶Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.

¹⁷Cum se svîrcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!

¹⁸Am zămislit, am simţit dureri, şi, cînd să naştem, am născut vînt: ţara nu este mîntuită, şi locuitorii ei nu sînt născuţi.

¹⁹Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, ceice locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăş afară pe cei morţi.“

²⁰„Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!

²¹Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.