Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 36 Bible Online

Isaia 36 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 36

¹În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s’a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat.

²Şi împăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s’a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului nălbitorului.

³Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s’a dus la el, cu logofătul Şebna, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).

⁴Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta, pe care te bizui?»

⁵Eu îţi spun că acestea sînt vorbe în vînt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea?

⁶Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mîna ori cui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi ceice se încred în el.

⁷Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicînd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?»

⁸Acum fă o învoială cu stăpînul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei!

⁹Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpînului meu? Şi totuş tu îţi pui încrederea în Egipt pentru cară şi pentru călăreţi.

¹⁰Şi apoi, fără voia Domnului m’am suit eu împotriva ţării acesteia s’o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o!“

¹¹Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.“

¹²Rabşache a răspuns: „Oare stăpînului tău şi ţie m’a trimes stăpînul meu să spun aceste cuvinte? Nu m’a trimes el să le spun oamenilor acestora, cari şed pe zid ca să-şi mănînce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?“

¹³Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!

¹⁴Aşa vorbeşte împăratul: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească.

¹⁵Nu vă lăsaţi mîngîiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată în mînile împăratului Asiriei.»

¹⁶Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mînca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fîntîna lui,

¹⁷pînă voi veni, şi vă voi lua într’o ţară ca a voastră, într’o ţară plină de grîu şi de vin, o ţară plină de pîne şi de vii.»

¹⁸Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, cînd vă zice: «Domnul ne va izbăvi.» Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mîna împăratului Asiriei?

¹⁹Unde sînt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sînt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sînt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mîna mea?

²⁰Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, cari din ei şi-au izbăvit ţara din mîna mea, pentruca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mîna mea?“

²¹Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!“

²²Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.