Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 37 Bible Online

Isaia 37 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 37

¹Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfîşiat hainele, s’a acoperit cu un sac, şi s’a dus în Casa Domnului.

²A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrîni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.

³Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sînt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, şi totuş mamele n’au putere să nască.

⁴Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.“

⁵Slujitorii împăratului Ezechia s’au dus deci la Isaia.

⁶Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpînului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te spăimînta de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M’au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.

⁷Căci voi pune în el un duh de aşa fel încît, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.“

⁸Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptînd împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

⁹Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război.“ Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicîndu-le:

¹⁰„Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»

¹¹Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit cu desăvîrşire; şi tu, să fii izbăvit?

¹²Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sînt la Telasar?

¹³Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?“

¹⁴Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, şi a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,

¹⁵şi i-a făcut următoarea rugăciune:

¹⁶„Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul!

¹⁷Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

¹⁸Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor;

¹⁹şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.

²⁰Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pămîntului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!“

²¹Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.

²²Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

²³Pe cine ai batjocorit şi ai ocărît tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;

²⁴prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: «Cu mulţimea carălor mele, m’am suit pe vîrful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.

²⁵Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate rîurile Egiptului.“

²⁶„Dar n’ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, şi că le-am hotărît din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărîmături.

²⁷Şi locuitorii lor sînt neputincioşi, spăimîntaţi şi uluiţi: sînt ca iarba de pe cîmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, şi ca grîul care se usucă înainte de a da în spic.

²⁸Dar Eu ştiu cînd stai jos, cînd ieşi afară, cînd intri, şi cînd eşti mînios împotriva Mea.

²⁹Deci pentrucă eşti mînios împotriva Mea, şi mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.“

³⁰„Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mînca ce va creşte singur dela sine, şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an, veţi sămăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mînca din rodul lor.

³¹Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămînea iarăş va prinde rădăcini de desupt, şi va aduce rod deasupra.

³²Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

³³Deaceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi, şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.

³⁴Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,

³⁵căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s’o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.“

³⁶Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s’au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

³⁷Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s’a întors; şi a rămas la Ninive.

³⁸Şi, pe cînd stătea cu faţa la pămînt rugîndu-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia, şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.