Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 40 Bible Online

Isaia 40 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 40

¹„Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

²«Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s’a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.

³Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

⁴Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, şi strîmtorile în vîlcele!

⁵Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.

⁶Un glas zice: «Strigă!» – Şi eu am răspuns: «Ce să strig?» – «Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.

⁷Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.“ –În adevăr, poporul este ca iarba:

⁸iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.

⁹Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!

¹⁰Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.

¹¹El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile cari alăptează.“

¹²„Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?

¹³Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

¹⁴Cu cine S’a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!

¹⁵Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.

¹⁶Libanul n’ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n’ajung pentru arderea de tot.

¹⁷Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune.

¹⁸Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?

¹⁹Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.

²⁰Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.

²¹„Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“

²²El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

²³El preface într’o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.

²⁴De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.

²⁵„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.

²⁶„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“

²⁷„Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»

²⁸Nu ştii? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

²⁹El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

³⁰Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;

³¹dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“