Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Isaia 41 Bible Online

Isaia 41 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Isaia 41

¹„Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze, şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.

²Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vînt?

³El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n’a mai călcat nici odată cu piciorul lui.

⁴Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi şi Acelaş pînă în cele din urmă veacuri.

⁵Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie şi vin.

⁶Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»

⁷Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.“

⁸Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămînţa lui Avraam, prietenul Meu,

⁹tu, pe care te-am luat dela marginile pămîntului, şi pe care te-am chemat dintr’o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!“

¹⁰nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

¹¹Iată, înfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi ceice sînt mîniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, ceice ţi se împotrivesc.

¹²Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi perduţi cei ce se războiau cu tine.

¹³Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mîna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!

¹⁴Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, – zice Domnul, – şi Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău.

¹⁵Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărîma munţii, şi vei face dealurile ca pleava.

¹⁶Le vei vîntura, şi le va lua vîntul, şi un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel.

¹⁷Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

¹⁸Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pămîntul uscat în şivoaie de ape;

¹⁹voi sădi cedri, salcîmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie,

²⁰ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfîntul lui Israel le-a zidit.“

²¹„Apăraţi-vă pricina, – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari“, zice Împăratul lui Iacov.

²²„Să le arate, şi să ne spună ce are să se întîmple; cari sînt proorociile pe cari le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul.

²³Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sînteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.

²⁴Iată că nu sînteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scîrbă este cine vă alege pe voi.

²⁵Am sculat pe cineva dela miazănoapte, şi vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

²⁶Cine a vestit lucrul acesta dela început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: «Are dreptate?» Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n’a auzit cuvintele voastre.

²⁷Eu, Cel dintîi, am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» Şi Ierusalimului: «Îţi trimet un vestitor de veşti bune!»

²⁸Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

²⁹Iată că toţi sînt nimic, lucrările lor sînt zădarnice, idolii lor sînt o suflare goală!“