Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Leviticul 13 Bible Online

Leviticul 13 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Leviticul 13

¹Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

²„Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoţi.

³Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.

⁴Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, şi dacă părul nu s’a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.

⁵A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăş. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s’a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.

⁶Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s’a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.

⁷Dar dacă pecinginea s’a întins pe piele, dupăce s’a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.

⁸Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s’a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.

⁹Cînd se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.

¹⁰Preotul să-l cerceteze. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,

¹¹atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.

¹²Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap pînă în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile,

¹³preotul să-l cerceteze; şi dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s’a făcut toată albă, el este curat.

¹⁴Dar în ziua cînd se va vedea în el carne vie, va fi necurat;

¹⁵cînd preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.

¹⁶Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot;

¹⁷preotul să-l cerceteze, şi dacă rana s’a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.

¹⁸Cînd un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,

¹⁹şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşietic, omul acela să se arate preotului.

²⁰Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adîncă decît pielea, şi dacă părul s’a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.

²¹Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.

²²Dacă s’a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.

²³Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s’a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.

²⁴Cînd un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşietic,

²⁵preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s’a făcut alb, şi ea pare mai adîncă decît pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.

²⁶Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.

²⁷Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.

²⁸Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s’a întins pe piele, şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.

²⁹Cînd un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,

³⁰preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adîncă decît pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este rîie de cap, este lepră de cap sau de barbă.

³¹Dacă preotul vede că rana rîiei nu pare mai adîncă decît pielea, şi n’are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de rîie la cap.

³²Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins, dacă n’are păr gălbui, şi dacă nu pare mai adîncă decît pielea,

³³cel cu rîia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este rîia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.

³⁴Preotul să cerceteze rîia a şaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins pe piele, şi nu pare mai adîncă decît pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele, şi va fi curat.

³⁵Dar dacă rîia s’a întins pe piele, dupăce a fost declarat curat,

³⁶preotul să-l cerceteze. Şi dacă rîia s’a întins pe piele, preotul n’are să mai caute să vadă dacă are păr galbui: este necurat.

³⁷Dacă i se pare că rîia a stătut pe loc, şi că din ea a crescut păr negru, rîia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.

³⁸Cînd un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,

³⁹preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sînt pete de un alb gălbui, acestea nu sînt decît nişte pete cari au făcut spuzeală pe piele: este curat.

⁴⁰Cînd unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.

⁴¹Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.

⁴²Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşietic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.

⁴³Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşietic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,

⁴⁴este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.

⁴⁵Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfîşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: «Necurat! Necurat!»

⁴⁶Cîtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.

⁴⁷Cînd se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in,

⁴⁸în urzeală sau în bătătură de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,

⁴⁹şi rana va fi verzuie sau roşietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, şi trebuie arătată preotului.

⁵⁰Preotul să cerceteze rana, şi să închidă şapte zile lucrul cu rana.

⁵¹Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s’a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.

⁵²Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lînă sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.

⁵³Dar dacă preotul vede că rana nu s’a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,

⁵⁴să poruncească să se spele partea atinsă de rană, şi să-l închidă a doua oară şapte zile.

⁵⁵Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Şi dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s’a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă.

⁵⁶Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s’o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.

⁵⁷Şi dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.

⁵⁸Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, şi va fi curat.

⁵⁹Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cînd loveşte hainele de lînă sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, şi după care vor fi declarate curate sau necurate.“