Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ieremia 20 Bible Online

Ieremia 20 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ieremia 20

¹Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.

²Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

³Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur {Sau Noroc din toate părţile}“, ci Magor-Misabib {Sau Spaimă din toate părţile}.

⁴Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mînile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

⁵Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mîinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

⁶Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.“

⁷M’ai înduplecat, Doamne, şi m’am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine şi m’ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.

⁸Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sîlnicie şi apăsare!“ Aşa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

⁹Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

¹⁰Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!“

¹¹Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n’au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!

¹²Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

¹³Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“

¹⁴Blestemată să fie ziua cînd m’am născut! Ziua în care m’a născut mama, să nu fie binecuvîntată!

¹⁵Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s’a născut un copil de parte bărbătească“, şi l-a umplut de bucurie cu ea!

¹⁶Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

¹⁷De ce n’am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!“ De ce n’a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?

¹⁸Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?