Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ieremia 4 Bible Online

Ieremia 4 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ieremia 4

¹„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

²Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, şi se vor făli cu El

³„Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu sămănaţi între spini!

⁴Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!“

⁵„Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: «Sunaţi din trîmbiţă în ţară!» «Strigaţi în gura mare, şi ziceţi: «Strîngeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!“

⁶„Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.

⁷Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

⁸De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plîngeţi şi gemeţi; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi.

⁹„În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămînea încremeniţi, şi proorocii uimiţi.

¹⁰„Eu am zis: «Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, cînd ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuş sabia le ameninţă viaţa.

¹¹În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: «Un vînt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vînture nici ca să cureţe grîul.

¹²Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!»

¹³«Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carăle lui sînt ca un vîrtej, caii lui sînt mai uşori decît vulturii.» «Vai de noi, căci sîntem prăpădiţi!» –

¹⁴«Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?»

¹⁵«Căci un glas care porneşte dela Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte dela muntele lui Efraim.

¹⁶«Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. «Vin nişte împresurători dintr’o ţară depărtată, şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.

¹⁷Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s’a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.» –

¹⁸«Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pînă la inimă.»

¹⁹«Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiţei, şi strigătul de război.

²⁰Se vesteşte dărîmare peste dărîmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sînt pustiite deodată, şi corturile într’o clipă!

²¹Pînă cînd voi vedea steagul fîlfăind şi voi auzi sunetul trîmbiţei?“ –

²²„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sînt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sînt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.“ –

²³„Mă uit la pămînt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

²⁴Mă uit la munţi, şi iată că sînt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!

²⁵Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!

²⁶Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sînt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mîniei Lui aprinse!“

²⁷„Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.

²⁸Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sînt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.» –

²⁹«La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stînci; toate cetăţile sînt părăsite, nu mai au locuitori.

³⁰Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.

³¹Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mîinile, zicînd: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!“