Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Plîngerile lui Ieremia 4 Bible Online

Plîngerile lui Ieremia 4 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Plîngerile lui Ieremia 4

¹Vai! cum s’a înegrit aurul, şi cum s’a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor!

²Cum sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată,cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului!

³Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor;dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.

⁴Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă.

⁵Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe.Ceice fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

⁶Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.

⁷Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;trupul le era mai roş decît mărgeanul; faţa le era ca safirul.

⁸Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe,pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

⁹Ceice pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi decît ceice pier de foame,cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!

¹⁰Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii,cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

¹¹Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mînia aprinsă;a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.

¹²Împăraţii pămîntului n’ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezutcă protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.

¹³Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi!

¹⁴Rătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi de sînge,aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

¹⁵„Depărtaţi-vă, necuraţilor!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!“Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“

¹⁶În mînia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!Vrăjmaşul n’a căutat la faţa preoţilor, nici n’a avut milă de cei bătrîni.

¹⁷Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor!Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne-a izbăvit.

¹⁸Ne pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrşitul!

¹⁹Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului.Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie.

²⁰Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“

²¹„Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ!Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!

²²Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită:El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea;şi îţi va da pe faţă păcatele.“