Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Numeri 32 Bible Online

Numeri 32 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Numeri 32

¹Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.

²Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:

³„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,

⁴ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.“

⁵Apoi au adăugat:„Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpînirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.“

⁶Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămîneţi aici?

⁷Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?

⁸Aşa au făcut şi părinţii voştri cînd i-am trimes din Cades-Barnea să iscodească ţara.

⁹S’au suit pînă la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.

¹⁰Şi Domnul S’a aprins de mînie în ziua aceea, şi a jurat zicînd:

¹¹«Oamenii aceştia cari s’au suit din Egipt, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n’au urmat în totul calea Mea,

¹²afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, cari au urmat în totul calea Domnului.

¹³Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, pînă la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.

¹⁴Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mînie împotriva lui Israel.

¹⁵Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.“

¹⁶Ei s’au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:

¹⁷apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, pînă îi vom duce în locul care le este rînduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.

¹⁸Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpînire pe moştenirea lui,

¹⁹şi nu vom stăpîni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentrucă noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.“

²⁰Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,

²¹dacă toţi aceia dintre voi cari se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, pînă ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,

²²şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, – atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.

²³Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

²⁴Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.“

²⁵Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.

²⁶Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămînea în cetăţile Galaadului;

²⁷iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.“

²⁸Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.

²⁹El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpînire ţinutul Galaadului.

³⁰Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.“

³¹Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.

³²Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.“

³³Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.

³⁴Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

³⁵Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,

³⁶Bet-Nimra şi Bet-Haran,cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.

³⁷Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,

³⁸Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe cari le-au zidit.

³⁹Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mîna pe el; au izgonit pe Amoriţii cari erau acolo.

⁴⁰Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s’a aşezat acolo.

⁴¹Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le-a numit tîrgurile lui Iair.

⁴²Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile cari ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.