Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Naum 3 Bible Online

Naum 3 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Naum 3

¹Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de sîlnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire! …

²Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!

³Se aruncă năvalnici călăreţii, scînteiază sabia, fulgeră suliţa … O mulţime de răniţi! … Grămezi de trupuri moarte! … Morţi fără număr! … Cei vii se împiedică de cei morţi! …

⁴Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. –

⁵Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.

⁶Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.

⁷Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ţi caut mîngîietori?

⁸Eşti tu mai bună decît No-Amon, cetatea care şedea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?

⁹Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.

¹⁰Şi totuş a trebuit să plece şi ea în surghiun, s’a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi toţi mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.

¹¹Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!

¹²Toate cetăţuile tale sînt nişte smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănînce.

¹³Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!

¹⁴Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!

¹⁵Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrşitre, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!

¹⁶Negustorii tăi sînt mai mulţi de cît stelele cerului, s’au îngrămădit ca puii de lăcustă cari îşi întind aripile şi sboară.

¹⁷Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.

¹⁸În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strînge.

¹⁹Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?