Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Matei 14 Bible Online

Matei 14 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Matei 14

¹În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;

²şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.“

³Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

⁴pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de nevastă.“

⁵Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

⁶Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.

⁷Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.

⁸Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“

⁹Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

¹⁰Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.

¹¹Capul a fost adus într’o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.

¹²Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s’au dus de au dat de ştire lui Isus.

¹³Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s’au luat după El pe jos.

¹⁴Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.“

¹⁶„N’au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănînce.“

¹⁷Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.“

¹⁸Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.“

¹⁹Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.

²⁰Toţi au mîncat şi s’au săturat; şi s’au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.

²¹Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

²²Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.

²³După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.

²⁴În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.

²⁵Cînd se îngîna ziua cu noaptea {Greceşte: în a patra strajă}, Isus a venit la ei, umblînd pe mare.

²⁶Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, şi au zis: „Este o nălucă!“ Şi de frică au ţipat.

²⁷Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!“

²⁸„Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.“

²⁹„Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

³⁰Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“

³¹Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“

³²Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.

³³Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

³⁵Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

³⁶Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s’au atins, s’au vindecat.