Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Matei 22 Bible Online

Matei 22 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Matei 22

¹Isus a luat cuvîntul, şi le-a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:

²„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

³A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n’au vrut să vină.

⁴A trimes iarăş alţi robi, şi le-a zis: «Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.»

⁵Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

⁶Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.

⁷Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.

⁸Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiţi n’au fost vrednici de ea.

⁹Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari-i veţi găsi.»

¹⁰Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s’a umplut de oaspeţi.

¹¹Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

¹²«Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuţit.

¹³Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mînile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

¹⁴Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“

¹⁵Atunci Fariseii s’au dus şi s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

¹⁶Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“

¹⁸Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹Arătaţi-Mi banul birului.“ Şi ei I-au adus un ban {Greceşte: dinar}.

²⁰El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“

²¹„Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“

²²Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.“

²³În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

²⁴„Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.»

²⁵Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

²⁶Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.

²⁷La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

²⁸La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.

²⁹Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹Cît priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice:

³²«Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.“

³³Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

³⁴Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s’au strîns la un loc.

³⁵Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

³⁶„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“

³⁷Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“

³⁸„Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

³⁹Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»

⁴⁰În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“

⁴¹Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:

⁴²Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei.

⁴³Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:

⁴⁴«Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?

⁴⁵Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“

⁴⁶Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n’a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.