Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Matei 26 Bible Online

Matei 26 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Matei 26

¹Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:

²„Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!“

³Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s’au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;

⁴şi s’au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.

⁵Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.“

⁶Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷s’a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

⁸Ucenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

⁹Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“

¹⁰Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

¹¹Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

¹²Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

¹³Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“

¹⁴Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s’a dus la preoţii cei mai de seamă,

¹⁵şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.

¹⁶Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.

¹⁷În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?“

¹⁸El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.“

¹⁹Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.

²⁰Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

²¹Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“

²²Ei s’au întristat foarte mult, şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?“

²³Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.

²⁴Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“

²⁵Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu eşti!“

²⁶Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.“

²⁷Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beţi toţi din el;

²⁸căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

²⁹Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.“

³⁰După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.

³¹Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.»

³²Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“

³³Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.“

³⁴„Adevărat îţi spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“

³⁵Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.

³⁶Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“

³⁷A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.

³⁸Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.“

³⁹Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.“

⁴⁰Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n’aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

⁴¹Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.“

⁴²S’a depărtat a doua oară, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

⁴³S’a întors iarăş la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.

⁴⁴I-a lăsat din nou, S’a depărtat, şi S’a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.

⁴⁵Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.

⁴⁶Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.“

⁴⁷Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.“

⁴⁸Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!“

⁴⁹Îndată, Iuda s’a apropiat de Isus, şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat.

⁵⁰Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!“ Atunci oamenii aceia s’au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.

⁵¹Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.

⁵²Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.

⁵³Crezi că n’aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?“

⁵⁵În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine.

⁵⁶Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.“Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

⁵⁷Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.

⁵⁸Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.

⁵⁹Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.

⁶⁰Dar n’au găsit niciuna, măcar că s’au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,

⁶¹şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăş în trei zile.“

⁶²Marele preot s’a sculat în picioare, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“

⁶³Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“

⁶⁴„Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“

⁶⁵Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

⁶⁶Ce credeţi?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“

⁶⁷Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,

⁶⁸zicînd: „Hristoase, prooroceşte-ne – cine Te-a lovit?“

⁶⁹Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!“

⁷⁰Dar el s’a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.“

⁷¹Cînd a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.“

⁷²El s’a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“

⁷³Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.“

⁷⁴Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ În clipa aceea a cîntat cocoşul.

⁷⁵Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.