Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Matei 27 Bible Online

Matei 27 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Matei 27

¹Cînd s’a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

²După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mîna dregătorului Pilat din Pont.

³Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor,

⁴şi a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“

⁵Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus de s’a spînzurat.

⁶Preoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.“

⁷Şi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor.

⁸Iată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: „Ţarina sîngelui.“

⁹Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;

¹⁰şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.“

¹¹Isus S’a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu «Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“

¹²Dar n’a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor.

¹³Atunci Pilat I-a zis: „N’auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?“

¹⁴Isus nu i-a răspuns la niciun cuvînt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

¹⁵La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.

¹⁶Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

¹⁷Cînd erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?“

¹⁸Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mînile lui.

¹⁹Pe cînd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n’ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.“

²⁰Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

²¹Dregătorul a luat cuvîntul, şi le-a zis: „Pe care din amîndoi voiţi să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei.

²²Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toţii.

²³Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!“

²⁴Cînd a văzut Pilat că n’ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mînile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“

²⁵Şi tot norodul a răspuns: „Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“

²⁶Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit.

²⁷Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.

²⁸L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.

²⁹Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“

³⁰Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.

³¹Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

³²Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.

³³Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţînii“,

³⁴I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l-a gustat, n’a vrut să bea.

³⁵Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“

³⁶Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.

³⁷Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“

³⁸Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui.

³⁹Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,

⁴⁰şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“

⁴¹Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:

⁴²„Pe alţii i-a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!

⁴³S’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: «Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“

⁴⁴Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

⁴⁵Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată ţara.

⁴⁶Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“

⁴⁷Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!“

⁴⁸Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi i-a dat să bea.

⁴⁹Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască.“

⁵⁰Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.

⁵¹Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat,

⁵²mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat.

⁵³Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate, şi s’au arătat multora.

⁵⁴Sutaşul, şi ceice păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt şi cele întîmplate, s’au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“

⁵⁵Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.

⁵⁶Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

⁵⁷Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

⁵⁸El s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.

⁵⁹Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într’o pînză curată de in,

⁶⁰şi l-a pus într’un mormînt nou al lui însuş, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormîntului, şi a plecat.

⁶¹Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormîntului.

⁶²A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s’au dus împreună la Pilat,

⁶³şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe cînd era încă în viaţă, a zis: «După trei zile voi învia.»

⁶⁴Dă poruncă dar ca mormîntul să fie păzit bine pînă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: «A înviat din morţi!» Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decît cea dintîi.“

⁶⁵Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.“

⁶⁶Ei au plecat, şi au întărit mormîntul, pecetluind piatra şi punînd strajă.“