Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Matei 9 Bible Online

Matei 9 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Matei 9

¹Isus S’a suit într’o corabie, a trecut marea, şi a venit în cetatea Sa.

²Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într’un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sînt iertate!“

³Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!“

⁴Isus, care le cunoştea gîndurile, a zis: „Pentruce aveţi gînduri rele în inimile voastre?“

⁵Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sînt păcatele“, sau a zice: „Scoală-te şi umblă?“

⁶Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, – „Scoală-te“, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“

⁷Slăbănogul s’a sculat, şi s’a dus acasă.

⁸Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s’au spăimîntat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

⁹De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine“. Omul acela s’a sculat, şi a mers după El.

¹⁰Pe cînd şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.

¹¹Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentruce mănîncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“

¹²Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.

¹³Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

¹⁴Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?“

¹⁵Isus le-a răspuns: „Se pot jăli nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti.

¹⁶Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentrucă şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.

¹⁷Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amîndouă.“

¹⁸Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s’a închinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mînile peste ea, şi va învia.“

¹⁹Isus S’a sculat, şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.

²⁰Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei Lui.

²¹Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“

²²Isus S’a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.“ Şi s’a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

²³Cînd a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii, şi cînd a văzut pe ceice cîntau din fluier, şi gloata bocind,

²⁴le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n’a murit, ci doarme!“ Ei îşi băteau joc de El.

²⁵Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiţă de mînă, şi fetiţa s-a sculat.

²⁶Şi s’a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

²⁷Cînd a plecat de acolo, s’au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“

²⁸După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?“ „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.

²⁹Atunci S’a atins de ochii lor, şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!“

³⁰Şi li s’au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi, să nu ştie nimeni.“

³¹Dar ei, cum au ieşit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ţinutul acela.

³²Pe cînd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.

³³După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s’a văzut aşa ceva în Israel!“

³⁴Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!“

³⁵Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.

³⁶Cînd a văzut gloatele, I s’a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n’au păstor.

³⁷Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!

³⁸Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“