Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Marcu 5 Bible Online

Marcu 5 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Marcu 5

¹Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.

²Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

³Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

⁴Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

⁵Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

⁶Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat,

⁷şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!“

⁸Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!“

⁹„Care-ţi este numele?“ l-a întrebat Isus. „Numele meu este «Legiune,» a răspuns el, „pentrucă sîntem mulţi.“

¹⁰Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimeată afară din ţinutul acela.

¹¹Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.

¹²Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.“

¹³Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s’a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s’au înecat în mare.

¹⁴Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s’a întîmplat.

¹⁵Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s’au spăimîntat.

¹⁶Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.

¹⁷Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

¹⁸Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămînă cu El.

¹⁹Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.“

²⁰El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

²¹După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.

²²Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s’a aruncat la picioarele Lui,

²³şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“

²⁴Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.

²⁵Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.

²⁶Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.

²⁷A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s’a atins de haina Lui.

²⁸Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“

²⁹Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală.

³⁰Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s’a atins de hainele Mele?“

³¹Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s’a atins de Mine?“

³²El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

³³Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.

³⁴Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.“

³⁵Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?“

³⁶Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“

³⁷Şi n’a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.

³⁹A intrat înlăuntru, şi le-a zis: „Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n’a murit, ci doarme.“

⁴⁰Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.

⁴¹A apucat-o de mînă, şi i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“

⁴²Îndată fetiţa s’a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.

⁴³Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.