Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Marcu 9 Bible Online

Marcu 9 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Marcu 9

¹El le-a mai zis: „Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“

²După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la faţă înaintea lor.

³Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da.

⁴Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

⁵Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“

⁶Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

⁷A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“

⁸Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, şi n’au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.

⁹Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.

¹⁰Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,

¹¹Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“

¹²El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

¹³Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“

¹⁴Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.

¹⁵De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine.

¹⁶El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?“

¹⁷Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.

¹⁸Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.“

¹⁹„O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“

²⁰L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.

²¹Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.

²²„Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“

²³Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“

²⁴Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“

²⁵Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.“

²⁶Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!“

²⁷Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare.

²⁸Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“

²⁹„Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.“

³⁰Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

³¹Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.“

³²Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.

³³Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?“

³⁴Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

³⁵Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“

³⁶Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:

³⁷„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“

³⁸Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.“

³⁹„Nu-l opriţi“, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

⁴⁰Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

⁴¹Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

⁴²Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

⁴³Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

⁴⁴unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

⁴⁵Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

⁴⁶unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

⁴⁷Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

⁴⁸unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

⁵⁰Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.“