Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 1 Bible Online

Luca 1 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 1

¹Fiindcă mulţi s’au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s’au petrecut printre noi,

²după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,

³am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

⁴ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

⁵În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.

⁶Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.

⁷N’aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.

⁸Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,

⁹după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.

¹⁰În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

¹¹Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.

¹²Zaharia s’a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l-a apucat frica.

¹³Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

¹⁴El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

¹⁵Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.

¹⁶El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

¹⁷Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“

¹⁸Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.“

¹⁹Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

²⁰Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n’ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.“

²¹Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.

²²Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într’una, şi a rămas mut.

²³După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă.

²⁴Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s’a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci“, zicea ea,

²⁵„iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“

²⁶În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,

²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

²⁸Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!“

²⁹Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.

³⁰Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

³¹Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

³²El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

³³Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“

³⁴Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“

³⁵Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

³⁶Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

³⁷Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

³⁸Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Şi îngerul a plecat dela ea.

³⁹Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într’o cetate a lui Iuda.

⁴⁰A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

⁴¹Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.

⁴²Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.

⁴³Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

⁴⁴Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.

⁴⁵Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.“

⁴⁶Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,

⁴⁷şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,

⁴⁸pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

⁴⁹pentrucă Cel A tot puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,

⁵⁰şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

⁵¹El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.

⁵²A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

⁵³Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.

⁵⁴A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –

⁵⁵cum făgăduise părinţilor noştri, – faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.“

⁵⁶Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă.

⁵⁷Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

⁵⁸Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.

⁵⁹În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“

⁶¹Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“

⁶²Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

⁶³Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s’au minunat.

⁶⁴În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.

⁶⁵Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

⁶⁶Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el.

⁶⁷Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:

⁶⁸„Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

⁶⁹Şi ne-a ridicat o mîntuire puternică {Greceşte: un corn de mîntuire} în casa robului Său David,

⁷⁰cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; –

⁷¹mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!

⁷²Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,

⁷³potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

⁷⁴că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,

⁷⁵trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

⁷⁷şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –

⁷⁸datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

⁷⁹ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“

⁸⁰Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.