Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 11 Bible Online

Luca 11 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 11

¹Într’o zi, Isus Se ruga într’un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.“

²El le-a zis: „Cînd vă rugaţi, să ziceţi:Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.

³Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

⁴şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.“

⁵Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pîni,

⁶căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n’am ce-i pune înainte;»

⁷şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni», –

⁸vă spun: chiar dacă nu s’ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

⁹Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

¹⁰Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

¹¹Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pîne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

¹²Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?

¹³Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!“

¹⁴Isus a scos dintr’un bolnav un drac, care era mut. Dupăce a ieşit, dracul, mutul a grăit, şi noroadele s’au mirat.

¹⁵Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.“

¹⁶Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn, din cer.

¹⁷Isus le-a cunoscut gîndurile, şi le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă desbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.

¹⁸Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuş, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?

¹⁹Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

²⁰Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi.

²¹Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sînt la adăpost.

²²Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.

²³Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.

²⁴Duhul necurat, cînd iese afară dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n’o găseşte, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.»

²⁵Şi cînd vine, o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decît el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi.“

²⁷Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pîntecele care Te-a purtat, şi de ţîţele pe cari le-ai supt!“

²⁸Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!“

²⁹Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.

³⁰Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

³¹Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.

³²Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi-l vor osîndi, pentrucă ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.

³³Nimeni n’aprinde o lumină, ca s’o pună într’un loc ascuns sau supt baniţă; ci o pune într’un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.

³⁴Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.

³⁵Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec.

³⁶Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.“

³⁷Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El în intrat şi a şezut la masă.

³⁸Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prînz.

³⁹Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.

⁴⁰Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n’a făcut şi pe cea dinlăuntru?

⁴¹Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.

⁴²Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³Vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi umblaţi după scaunele dintîi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

⁴⁴Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele, cari nu se văd, şi peste cari oamenii umblă fără să ştie.“

⁴⁵Unul din învăţătorii Legii a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Învăţătorule, spunînd aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.“

⁴⁶„Vai şi de voi, învăţători ai Legii“, a răspuns Isus. „Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

⁴⁷Vai de voi! Pentrucă voi zidiţi mormintele proorocilor, pe cari i-au ucis părinţii voştri.

⁴⁸Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.

⁴⁹De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimete prooroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,

⁵⁰ca să se ceară dela acest neam sîngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela întemeierea lumii:

⁵¹dela sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta!

⁵²Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mîna pe cheia cunoştinţei: nici voi n’aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi împedecat să intre.“

⁵³După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au început să-L pună la strîmtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

⁵⁴I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.