Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 12 Bible Online

Luca 12 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 12

¹În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

²Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

³De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

⁴Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

⁵Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

⁶Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.

⁸Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta.

¹¹Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

¹²căci Duhul Sfînt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.“

¹³Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.“

¹⁴„Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“

¹⁵Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“

¹⁶Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

¹⁷Şi el se gîndea în sine, şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.»

¹⁸«Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;

¹⁹şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!»

²⁰Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?»

²¹Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“

²²Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

²³Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.

²⁴Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!

²⁵Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

²⁶Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

²⁷Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei.

²⁸Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

²⁹Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.

³⁰Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

³¹Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

³²Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

³³Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

³⁴Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

³⁵Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

³⁶Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.

³⁷Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.

³⁸Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

³⁹Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n’ar lăsa să-i spargă casa.

⁴⁰Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.“

⁴¹„Doamne“, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?“

⁴²Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

⁴³Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!

⁴⁴Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.

⁴⁵Dar dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpînul meu zăboveşte să vină»; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,

⁴⁶stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.

⁴⁷Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s’a pregătit deloc, şi n’a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

⁴⁸Dar cine n’a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s’a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

⁴⁹Eu am venit să arunc un foc pe pămînt. Şi ce vreau decît să fie aprins chiar acum!

⁵⁰Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cît de mult doresc să se îndeplinească!

⁵¹Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.

⁵²Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într’o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

⁵³Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei.“

⁵⁴El a mai zis noroadelor: „Cînd vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: «Vine ploaia.» Şi aşa se întîmplă.

⁵⁵Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi: «Are să fie zăduf.» Şi aşa se întîmplă.

⁵⁶Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s’o deosebiţi: vremea aceasta cum de n’o deosebiţi?

⁵⁷Şi pentruce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

⁵⁸Cînd te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.

⁵⁹Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, pînă nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.“