Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 16 Bible Online

Luca 16 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 16

¹Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că-i risipeşte averea.

²El l-a chemat, şi i-a zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.»

³Ispravnicul şi-a zis: «Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

⁴Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.»

⁵A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: «Cît eşti dator stăpînului meu?»

⁶«O sută de măsuri de untdelemn», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.»

⁷Apoi a zis altuia: «Dar tu, cît eşti dator?» «O sută de măsuri de grîu», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.»

⁸Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.

⁹Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.

¹⁰Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.

¹¹Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile {Greceşte: Mamona} nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

¹²Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

¹³Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.“

¹⁴Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.

¹⁵Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

¹⁷Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.

¹⁸Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.

¹⁹„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

²⁰La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.

²¹Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi-i lingeau bubele.

²²Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

²³Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,

²⁴şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.»

²⁵«Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.

²⁶Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.»

²⁷Bogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu;

²⁸căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.»

²⁹Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.»

³⁰«Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.»

³¹Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“