Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 17 Bible Online

Luca 17 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 17

¹Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

²Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

³Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

⁴Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Îmi pare rău!» – să-l ierţi.

⁵Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“

⁶Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: «Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare», şi v’ar asculta.

⁷Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: „Vino îndată, şi şezi la masă?“

⁸Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?“

⁹Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

¹⁰Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s’a poruncit, să ziceţi: „Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.“

¹¹Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.

¹²Pe cînd intra într’un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,

¹³şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!“

¹⁴Cînd i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.

¹⁵Unul din ei, cînd s’a văzut vindecat, s’a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.

¹⁶S’a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.

¹⁷Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare n’au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?

¹⁸Nu s’a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“

¹⁹Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mîntuit.“

²⁰Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.

²¹Nu se va zice: «Uite-o aici», sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.“

²²Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n’o veţi vedea.

²³Vi se va zice: «Iată-L aici, iată-L acolo!» Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

²⁴Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

²⁵Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.

²⁶Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

²⁷mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

²⁸Ce s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

²⁹dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

³⁰Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.

³¹În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

³²Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

³³Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.

³⁴Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

³⁵două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

³⁶Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“

³⁷Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?“ Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.“