Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 18 Bible Online

Luca 18 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 18

¹Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

²El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

³În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.»

⁴Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»

⁶Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătrul nedrept?

⁷Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

⁸Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“

⁹A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰„Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.

¹¹Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

¹²Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»

¹³Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»

¹⁴Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.“

¹⁵I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.

¹⁶Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

¹⁷Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.“

¹⁸Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“

¹⁹„Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

²⁰Ştii poruncile: «Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹„Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.“

²²Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“

²³Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.

²⁴Isus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

²⁵Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.“

²⁶Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“

²⁷Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“

²⁸Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“

²⁹Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.“

³¹Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.

³²Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

³³şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“

³⁴Ei n’au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

³⁵Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.

³⁶Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.

³⁷I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“

³⁸Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

³⁹Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“

⁴⁰Isus S’a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s’a apropiat, l-a întrebat:

⁴¹„Ce vrei să-ţi fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“

⁴²Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mîntuit.“

⁴³Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.