Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 19 Bible Online

Luca 19 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 19

¹Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.

²Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,

³căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

⁴A alergat înainte, şi s’a suit într’un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.

⁵Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.“

⁶Zacheu s’a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.

⁷Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!“

⁸Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“

⁹Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

¹⁰Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“

¹¹Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.

¹²Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

¹³A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli {Greceşte: mine}, şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce.“

¹⁴Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.“

¹⁵Cînd s’a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.

¹⁶Cel dintîi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“

¹⁷El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.“

¹⁸A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“

¹⁹El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.“

²⁰A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ştergar;

²¹căci m’am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n’ai pus, şi seceri ce n’ai sămănat.“

²²Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus şi secer ce n’am sămănat;

²³atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“

²⁴Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.“

²⁵„Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“

²⁶Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.

²⁷Cît despre vrăjmaşii mei, cari n’au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.“

²⁸După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

²⁹Cînd S’a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,

³⁰şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.

³¹Dacă vă va întreba cineva: «Pentruce-l deslegaţi?» să-i spuneţi aşa: «Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.“

³²Ceice fuseseră trimeşi, s’au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

³³Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?“

³⁴Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.“

³⁵Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

³⁶Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

³⁷Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.

³⁸Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!“

³⁹Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“

⁴⁰Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“

⁴¹Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,

⁴²şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.

⁴³Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:

⁴⁴te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“

⁴⁵În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el.

⁴⁶Şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“

⁴⁷Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să-L omoare;

⁴⁸dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.