Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 2 Bible Online

Luca 2 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 2

¹În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

²Înscrierea aceasta s’a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.

³Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, –

⁵să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶Pe cînd erau ei acolo, s’a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.

⁷Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.

⁸În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

⁹Şi iată că un înger al Domnului s’a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s’au înfricoşat foarte tare.

¹⁰Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

¹¹astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.

¹²Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.“

¹³Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:

¹⁴„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.“

¹⁵După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“

¹⁶S’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

¹⁷După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

¹⁸Toţi ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

¹⁹Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.

²⁰Şi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.

²¹Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.

²²Şi, cînd s’au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, –

²³după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului“,

²⁴şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

²⁵Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.

²⁶Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

²⁷El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

²⁸Simeon L-a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis:

²⁹„Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.

³⁰Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta,

³¹pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,

³²lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.“

³³Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.

³⁴Simeon i-a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.

³⁵Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“

³⁶Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

³⁷Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

³⁸A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.

³⁹După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s’au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.

⁴⁰Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

⁴¹Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.

⁴²Cînd a fost El de doisprezece ani, s’au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

⁴³Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n’au băgat de seamă lucrul acesta.

⁴⁴Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

⁴⁵Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să-L caute.

⁴⁶După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări.

⁴⁷Toţi cari-L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

⁴⁸Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.“

⁴⁹El le-a zis: „Dece M’aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?“

⁵⁰Dar ei n’au înţeles spusele Lui.

⁵¹Apoi S’a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

⁵²Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.