Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 20 Bible Online

Luca 20 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 20

¹Într’una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,

²şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?“

³Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?“

⁵Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Atunci dece nu l-aţi crezut?»

⁶Şi dacă răspundem: «Dela oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.“

⁷Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“

⁹Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într’o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

¹⁰La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.

¹¹A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.

¹²A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

¹³Stăpînul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.“

¹⁴Dar vierii, cînd l-au văzut, s’au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.“

¹⁵Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?

¹⁶Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.“ Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!“

¹⁷Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

¹⁸Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?“

¹⁹Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

²⁰Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.

²¹Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

²²Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?“

²³Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴Arătaţi-Mi un ban {Greceşte: dinar}. Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei.

²⁵Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“

²⁶Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s’au apropiat şi au întrebat pe Isus:

²⁸„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»

²⁹Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s’a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³²La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.“

³⁴Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

³⁷Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», cînd numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»

³⁸Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.“

³⁹Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.“

⁴⁰Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.

⁴¹Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

⁴²Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

⁴³pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»

⁴⁴Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“

⁴⁵Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

⁴⁶„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;

⁴⁷şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.“