Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 22

¹Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.

²Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

³Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴Iuda s’a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor.

⁵Ei s’au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.

⁶După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului.

⁷Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

⁸Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.“

⁹„Unde voieşti să pregătim?“ L-au întrebat ei.

¹⁰El le-a răspuns: „Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,

¹¹şi spuneţi stăpînului casei: «Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?»

¹²Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.“

¹³Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

¹⁴Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

¹⁵El le-a zis: „Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;

¹⁶căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.“

¹⁷Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi-l între voi;

¹⁸pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“

¹⁹Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

²⁰Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“

²¹„Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

²²Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“

²³Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

²⁴Între apostoli s’a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

²⁵Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.

²⁶Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte.

²⁷Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.

²⁸Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

²⁹De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

³⁰ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“

³¹Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul.

³²Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“

³³„Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.“

³⁴Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.“

³⁵Apoi le-a mai zis: „Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei.

³⁶Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; şi cine n’are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.

³⁷Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“

³⁸„Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Şi El le-a zis: „Destul!“

³⁹După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

⁴⁰Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“

⁴¹Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,

⁴²zicînd: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“

⁴³Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

⁴⁴A ajuns într’un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.

⁴⁵După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare,

⁴⁶şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“

⁴⁷Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s’a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

⁴⁸Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“

⁴⁹Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“

⁵⁰Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Lăsaţi-i! Pînă aici!“ Şi S’a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.

⁵²Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?

⁵³În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n’aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.“

⁵⁴Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

⁵⁵Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s’a aşezat şi el printre ei.

⁵⁶O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.“

⁵⁷Dar Petru s’a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“

⁵⁸Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sînt dintre ei.“

⁵⁹Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.“

⁶⁰Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.“ Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul.

⁶¹Domnul S’a întors, şi S’a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.“

⁶²Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar.

⁶³Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau.

⁶⁴L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicînd: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?“

⁶⁵Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.

⁶⁶Cînd s’a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s’au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:

⁶⁷„Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

⁶⁸şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

⁶⁹Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“

⁷⁰Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sînt.“

⁷¹Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.“