Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 23 Bible Online

Luca 23 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 23

¹S’au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

²Şi au început să-L pîrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.“

³Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“

⁴Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.“

⁵Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.“

⁶Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.

⁷Şi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸Irod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.

⁹I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înferbîntare.

¹¹Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat.

¹²În ziua aceea, Irod şi Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

¹³Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,

¹⁴şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pîrîţi.

¹⁵Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte.

¹⁶Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.“

¹⁷La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.

¹⁸Ei au strigat cu toţii într’un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!“

¹⁹Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.

²⁰Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.

²¹Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!“

²²Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.“

²³Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

²⁴Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.

²⁵Le-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.

²⁶Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.

²⁷În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.

²⁸Isus S’a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

²⁹Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut, şi de ţîţele cari n’au alăptat!»

³⁰Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» Şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»

³¹Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?“

³²Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus.

³³Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.

³⁴Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.

³⁵Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“

³⁶Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,

³⁷şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!“

³⁸Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.“

³⁹Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!“

⁴⁰Dar celalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?

⁴¹Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“

⁴²Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!“

⁴³Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“

⁴⁴Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.

⁴⁵Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.

⁴⁶Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

⁴⁷Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“

⁴⁸Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.

⁴⁹Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

⁵⁰Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

⁵¹care nu luase parte la sfatul şi hotărîrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

⁵²Omul acesta s’a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.

⁵³L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într’o pînză de in, şi L-a pus într’un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.

⁵⁵Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

⁵⁶s’au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege.