Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 24 Bible Online

Luca 24 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 24

¹În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.

²Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,

³au intrat înlăuntru, şi n’au găsit trupul Domnului Isus.

⁴Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s’au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea,

⁷cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.“

⁸Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.

¹¹Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

¹²Dar Petru s’a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S’a plecat, şi s’a uitat înlăuntru, dar n’a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.

¹³În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

¹⁴şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.

¹⁵Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S’a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?“ Şi ei s’au oprit, uitîndu-se trişti.

¹⁸Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s’a întîmplat în el zilele acestea?“ –

¹⁹„Ce?“ le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: „Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

²⁰Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?“

²¹Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri.

²²Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineaţă la mormînt,

²³nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.

²⁴Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“

²⁵Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

²⁶Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?“

²⁷Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

²⁸Cînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe.

²⁹Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.“ Şi a intrat să rămînă cu ei.

³⁰Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.

³¹Atunci li s’au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor.

³²Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?“

³³S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

³⁴şi zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat, şi S’a arătat lui Simon.“

³⁵Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

³⁶Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“

³⁷Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

³⁸Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?

³⁹Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.“

⁴⁰(Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi picioarele Sale.)

⁴¹Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mîncare?“

⁴²I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

⁴³El le-a luat, şi a mîncat înaintea lor.

⁴⁴Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.“

⁴⁵Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

⁴⁷Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.

⁴⁸Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“

⁵⁰El i-a dus afară pînă spre Betania. Şi-a ridicat mînile, şi i-a binecuvîntat.

⁵¹Pe cînd îi binecuvînta, S’a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.

⁵²Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.