Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 5 Bible Online

Luca 5 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 5

¹Pe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu,

²Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.

³S’a suit într’una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s’o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.

⁴Cînd a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.“

⁵Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n’am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!“

⁶Dupăce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.

⁷Au făcut semn tovarăşilor lor, cari erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amîndouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.

⁸Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.“

⁹Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

¹⁰Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.“

¹¹Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

¹²Isus era într’una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s’a aruncat cu faţa la pămînt, L-a rugat, şi I-a zis: „Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“

¹³Isus a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“ Îndată, l-a lăsat lepra.

¹⁴Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“

¹⁵Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.

¹⁶Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

¹⁷Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

¹⁸Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

¹⁹Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

²⁰Cînd le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sînt iertate!“

²¹Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“

²²Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le-a zis: „Pentruce cîrtiţi în inimile voastre?

²³Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îţi sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, şi umblă?»

²⁴Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ţie îţi poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă»„

²⁵Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

²⁶Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“

²⁷După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“

²⁸Vameşul a lăsat totul, s’a sculat, şi a mers după El.

²⁹Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

³⁰Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

³¹Isus a luat cuvîntul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.

³²N’am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.“

³³Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau.“

³⁴El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei?

³⁵Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile.“

³⁶Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr’o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat dela ea, nu se potriveşte la cea veche.

³⁷Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;

³⁸ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.

³⁹Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: «Este mai bun cel vechi“