Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Luca 7 Bible Online

Luca 7 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Luca 7

¹Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

²Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.

³Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.

⁴Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face să-i faci acest bine;

⁵căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.“

⁶Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.

⁷De aceea nici nu m’am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.

⁸Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.“

⁹Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaş, S’a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credinţă atît de mare.“

¹⁰Cînd s’au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

¹¹În ziua următoare, Isus Se ducea într’o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.

¹²Cînd S’a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

¹³Domnul, cînd a văzut-o, I s’a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plînge!“

¹⁴Apoi S’a apropiat, şi S’a atins de raclă. Ceice o duceau, s’au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!“

¹⁵Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.

¹⁶Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s’a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“

¹⁷Vestea aceasta despre Isus s’a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.

¹⁸Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

¹⁹Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimes la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?“

²⁰Aceştia, cînd s’au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimes la Tine să Te întrebăm: «Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“

²¹Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²²Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

²³Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“

²⁴Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?

²⁵Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.

²⁶Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.

²⁷El este acela despre care este scris: «Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.»

²⁸Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.

²⁹Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;

³⁰dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

³¹Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?

³²Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: «V’am cîntat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cîntat de jale, şi n’aţi plîns.»

³³În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: «Are drac.»

³⁴A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: «Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.»

³⁵Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.“

³⁶Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.

³⁷Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,

³⁸şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.

³⁹Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.“

⁴⁰Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.“ – „Spune, Învăţătorule“, I-a răspuns el. –

⁴¹„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.

⁴²Fiindcă n’aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?“

⁴³Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.“ Isus i-a zis: „Drept ai judecat.“

⁴⁴Apoi S’a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.

⁴⁵Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

⁴⁷De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.“

⁴⁸Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sînt păcatele!“

⁴⁹Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?“

⁵⁰Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.“