Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Deuteronomul 2 Bible Online

Deuteronomul 2 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Deuteronomul 2

¹Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir.

²Domnul mi-a zis:

³„Vă ajunge de cînd ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.

⁴Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.

⁵Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau.

⁶Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mînca, şi să cumpăraţi dela ei cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.

⁷Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n’ai dus lipsă de nimic.“

⁸Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în cîmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

⁹Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpîneşti în ţara lui: «Arul l-am dat în stăpînire copiilor lui Lot.

¹⁰(Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii.

¹¹Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi numeau Emimi.

¹²Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s’au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpîneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)

¹³Acum sculaţi-vă şi treceţi pîrîul Zered.“Am trecut pîrîul Zered.

¹⁴Vremea cît au ţinut călătoriile noastre dela Cades-Barnea pînă la trecerea pîrîului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, pînă a perit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.

¹⁵Mîna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, pînă ce au perit.

¹⁶După ce au perit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,

¹⁷Domnul mi-a vorbit şi a zis:

¹⁸„Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,

¹⁹şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpînit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpînire copiilor lui Lot.

²⁰Ţara aceasta trecea deasemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi:

²¹un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniţilor, cari i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor.

²²(Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, cînd a nimicit pe Horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s’au aşezat în locul lor, pînă în ziua de azi.

²³Deasemenea, Aviţii, cari locuiau în sate pînă la Gaza, au fost nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, cari s’au aşezat în locul lor.)

²⁴Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pîrîul Arnon. Iată, îţi dau în mîini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!

²⁵De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de subt cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.“

²⁶Din pustia Chedemot, am trimes soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimes să-i spună:

²⁷„Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţinea drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stînga.

²⁸Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mînca, şi să-mi dai cu preţ de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decît să trec cu piciorul, –

²⁹lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, şi Moabiţii cari locuiesc în Ar – îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, pînă voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.“

³⁰Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n’a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi.

³¹Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpînire ţara ca s’o moşteneşti.“

³²Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.

³³Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mîni, şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.

³⁴I-am luat atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvîrşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvîrşire, şi n’am lăsat să scape niciunul măcar.

³⁵Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe cari le luaserăm.

³⁶Dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, şi dela cetatea care este în vale, pînă la Galaad, n’a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mînă.

³⁷Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pîrîului Iaboc,de cetăţile dela munte, şi de toate locurile pe cari te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.